Friday, November 4, 2011

02 Management print media

Management print media
Viorel Nistor
2011-2012

Materiale bibliografice:

Bertrand, Jean-Claude (coordonator), Introducere în presa scrisă şi vorbită, Traducere coordonată de Mirela Lazăr, Editura Polirom, Iaşi, 2001

http://www.mediafire.com/file/ci1pqttirfkcp44/C.J.Bertrand%20-%20O%20introducere%20in%20presa%20scrisa%20si%20vorbita%202001.pdf

* * *

Gross, Peter, Colosul cu picioare de lut, Aspecte ale presei româneşti post-comuniste Traducere de Irene Joanescu, Editura Polirom, Iaşi, 1999

http://www.mediafire.com/file/4qq5o6lnc5kroz2/Peter%20Gross%20-%20Colosul%20cu%20picioare%20de%20lut.pdf

* * *

Randall, David, Jurnalistul universal, Ghid practic pentru spresa scrisă, Traducere Alexandru Brăduţ Ulmanu şi Miruna Andriescu, Editura Polirom, Iaşi, 2007

Dilema Veche
Anul VII, nr.320 - 01 aprilie 2010
http://datornici.adevarul.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=12236

„Ai patronul pe care ţi-l educi”

interviu cu Cătălin TOLONTAN, redactor-şef Gazeta Sporturilor


Cătălin Tolontan are un blog de succes la www.tolo.ro. Deşi ziar de sport, Gazeta a avut cel mai mare succes de presă în 2009 făcînd o serie de anchete solide despre fostul ministru Monica Ridzi, care a dus la demisia acesteia. Deşi ziarist sportiv, Tolontan a publicat în plină campanie electorală două interviuri cu Traian Băsescu şi Mircea Geoană.


Mi se pare oarecum simbolic faptul că avem această conversaţie chiar în timp ce Traian Băsescu depune jurămîntul în faţa Parlamentului. Aţi avut un rol în această campanie electorală, aţi luat acea declaraţie a lui Mircea Geoană despre Sorin Ovidiu Vîntu, declaraţie care a declanşat un întreg lanţ de evenimente. Cum vedeţi acum, retrospectiv, rolul dvs. în această campanie?

Nu cred că am făcut altceva – şi sper să nu afişez modestie – decît ce trebuia să facă un jurnalist. Eu acolo n-am dus întrebările mele, un jurnalist nu-şi poartă propriile întrebări, poartă întrebările publicului. Cum a reacţionat fiecare dintre personaje la aceste întrebări este o chestiune care îi angajează. Strict legat de această întrebare, eu am avut senzaţia – pentru că am încercat să îmi reconstitui şi eu momentul, am ascultat încă o dată interviul – că Mircea Geoană a spus ca din mitralieră acel mesaj. Ei nu au ştiut dinainte întrebările, dar bănuia probabil că era o întrebare care plutea în aer şi senzaţia mea a fost că voia să dea un mesaj prin care să se delimiteze de Vîntu. Cum s-a întîmplat ca la prînz să dai un mesaj anti-Vîntu şi peste 12 ore să ajungi la el acasă, asta e o chestiune la care nu eu am răspunsul. Dar, sincer, nu cred că am jucat vreun rol. Eu nu cred acest lucru despre presă, nu cred că presa pune preşedinţi, nici măcar televiziunile. Cred că acesta este unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale televiziunilor.

La un moment dat, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a creat o dihotomie care a enervat foarte multă lume spunînd că aceste alegeri sînt nişte alegeri între democraţie şi presă. A pierdut presa în faţa democraţiei prin victoria lui Traian Băsescu?

Eu cred că el este un om plin de nuanţe şi atît el, cît şi mulţi oameni din jurul lui Traian Băsescu care au făcut echipa de campanie m-au dezamăgit prin atitudinea lor şi mai ales atitudinea lor transmisă preşedintelui Băsescu. În loc să-i explice preşedintelui că presa nu e în nici un caz o forţă cazonă, unde oamenii se aliniază şi merg în aceeaşi direcţie, ci sînt mecanisme mult mai complicate, în loc să-i explice preşedintelui cum funcţionează de fapt presa, pentru că lucraseră şi în ziare, şi la televiziuni, ei i-au transmis numai ceea ce i-a frustrat pe ei acolo unde au lucrat.

Sînt mulţi foşti oameni de presă în jurul lui Traian Băsescu. Credeţi că au adus o oarecare lipsă de iluzii la Cotroceni, în sensul că ei ştiu cum arată măruntaiele presei şi atunci nu mai au iluzii…

Mă întrebaţi dacă de fapt ei nu cumva i-au oferit portretul corect al presei?

Să spunem portretul cinic.

Nu cred asta. I-au oferit partea întunecată a presei, care există în orice profesie. Constat un lucru la presa din România: probabil că este profesia care practică cel mai puţin un discurs autoelogios. Doctorii, profesorii, poliţiştii, judecătorii îndrăznesc să vorbească despre profesia lor cu mîndrie uneori, oricîte probleme au. Jurnaliştii nu au curaj să vorbească despre profesia lor, cu încredere.

60% mai puţini bani
Eu fac de vreo şase ani un raport anual la CJI care se bazează pe indicatori şi note date de oameni din profesie. Nu ştiu dacă veţi fi mirat, dar pentru 2009 indicatorii scad, percepţia în interiorul profesiei este că mergem spre mai rău.

Da, ştiu, am ajuns la cel mai jos nivel de după ’90, atît în ce priveşte încrederea publicului în noi cît şi în ce priveşte încrederea noastră în noi. Acum vreo 40 de ani, Sartre dădea un interviu în care spunea ceva ce se poate aplica la presă: nu e important ce au făcut alţii din noi, ci ceea ce facem noi cu ce au făcut alţii din noi. Presa din România are nişte slăbiciuni ale ei, dar sînt şi lucruri care nu depind pur şi simplu de noi şi li se întîmplă tuturor ziarelor din lume. Cînd pe primul semestru din 2009 dispare 30% din publicitatea pe presa scrisă în America e grav. În România a scăzut cu 60%, deci trebuie să ne imaginăm cu toţii ce se întîmplă pe o piaţă unde îţi dispar, din 80 de milioane de euro pe an, cîţi erau pentru presa scrisă, 45 de milioane. Costurile rămîn aproximativ aceleaşi. Cum se descurcă toate aceste ziare? De la caz la caz. Gazeta Sporturilor a făcut anul trecut aproape 120.000 de euro profit pe lună, anul acesta face 5000 de euro. Şi sîntem un caz fericit. Ce se va întîmpla în 2010 nu ştim încă.

Din păcate, am sentimentul că fuga banilor îi afectează tocmai pe cei oneşti din presă, pe cei care se bazau pe publicitate ca model de business, pe cînd cei care practică presă old style, mai un şantaj, mai o campanie de denigrare, aceştia nu au probleme de lichidităţi acum, ei au o „piaţă“ stabilă. Renaşte criza nişte mecanisme care ar fi trebuit să dispară?

Da, însă sînt mecanisme marginale. Într-adevăr, la noi publicul spune că presa e necredibilă. Dar cînd spun asta, oamenii se gîndesc în primul rînd la televiziuni. Şi sînt situaţii în care publicul practică un refuz de cunoaştere. Atunci cînd spune că presa a fost îngrozitoare în această campanie, publicul nu vede nuanţele. De exemplu, la Jurnalul Naţional, ca şi în 2004 cînd Mircea Cărtărescu scria celebrul „Baroane!“ împotriva a ceea ce părea a fi o linie generală a ziarului, acum s-a întîmplat acelaşi lucru: Ion Cristoiu a făcut nişte analize care nu ţineau cont de altceva decît de propriile gînduri. Că erau corecte sau nu, asta e altă discuţie, dar pur şi simplu omul şi-a făcut analizele dincolo de orice linie editorială. Şi cred că au fost mai multe cazuri de acest gen decît am sesizat noi sau sesizează publicul.

Voiculescu s-a supărat civilizat
Reciteam aseară interviul cu Geoană; la un moment dat vă spune „Dvs. nu vă poate impune nimic Voiculescu, sînt aliatul lui şi totuşi m-aţi luat la 11 metri“, se referea la intervenţia în TVR în timpul unui meci, despre care dvs. aţi scris. Pe de altă parte, Dan Voiculescu s-a arătat foarte supărat pe dvs., într-un post de pe blog, pentru că aţi publicat ceva în Gazetă despre afacerile sale. Geoană vă dădea exemplu de irelevanţă a legăturii dintre moguli şi ziarişti, mogulul e supărat pe dvs. Întrebarea mea este: vă simţiţi reprezentativ pentru angajatul la mogul?

Politicienii au această teorie a personalizării, ei spun: da, sînteţi corecţi, dar sînteţi cîţiva. Ceea ce nu este adevărat. Sigur că în cazul meu e mai uşor, lucrăm la un ziar de sport şi miza e mai mică din partea patronatului. Dar, pînă la urmă, ai patronul pe care ţi-l educi, aşa cum şi ei au angajaţii pe care şi-i educă. Eu am stabilit de la început o înţelegere cu Dan Voiculescu, iar rezultatele economice au ajutat-o, o înţelegere care nu e nici măcar scrisă. Chiar dacă el e supărat de şase luni pe mine, după ancheta din cazul Ridzi, felul în care s-a supărat mi s-a părut absolut civilizat. Nu vrea să mai audă de mine, nu vrea să mai vorbească cu mine, aici e o problemă legată de zona de management, dar o rezolvăm împreună. Deocamdată e ziarul lui şi din acest motiv şi replicile acestea pe care le aud – „eşti plătit de Voiculescu, eşti plătit de Patriciu“ – nu sînt corecte. În multe situaţii, aceşti oameni sînt plătiţi, de fapt, de către angajaţii lor, ei iau dividende de pe urma muncii angajaţilor lor şi, sigur, în urma riscului pe care ei ca investitori şi l-au asumat. Eu cred foarte mult, oricît de gogonat ar suna, în povestea occidentală: un patron este proprietarul acţiunilor, nu proprietarul conţinutului. Nici jurnaliştii nu sînt proprietarii conţinutului, publicul este proprietarul conţinutului, aşa cum îl înţeleg jurnaliştii. Cînd te-a părăsit publicul, ai pierdut tot, nu dacă nu îţi mai dă bani patronul. Dacă nu îţi mai dă bani patronul, te duci şi te împrumuţi de la bancă, aşa cum a făcut anul acesta Gazeta Sporturilor.

Dar cum se întîmplă că unii jurnalişti nu îşi iau această libertate faţă de patronii lor? În acelaşi trust Intact, nu putem nega o oarecare orientare anti-Băsescu a televiziunii Antena 3. Cum se creează această orientare, se selectează oamenii astfel încît să exprime o părere, ei se autoselectează?

Cred că direcţia pe un post de televiziune, în România cel puţin, e dată nu de ştiri, ci de către analişti. Şi în funcţie de cum selectezi analiştii, obţii dreapta sau stînga. Exemplele sînt nesfîrşite – nici mie nu îmi place Antena 3, dar Antena 3 are un public care are tot dreptul să fie reprezentat în România, un public nostalgic, resentimentar, căruia i s-au încălcat drepturile, care a fost minţit. Că Antena 3 nu e modernă ca mesaj, că e nihilistă în multe momente şi prin mulţi dintre realizatori, aşa este. Însă în acelaşi timp Antena 3, adresîndu-se clar unui public de acest gen, are cea mai profitabilă emisiune TV din România, cea făcută de Mircea Badea, care aduce postului peste 1.200.000 de euro în fiecare an. Sînt multe lucruri ciudate. De exemplu, Adevărul, că sînteţi în acelaşi trust. Adevărul are toată admiraţia mea şi invidia colegială în acelaşti timp, şi Dinu Patriciu personal, şi managementul de acolo, şi oamenii de acolo, pentru investiţiile pe care le fac şi pentru felul în care derulează investiţia respectivă.

Laudele astea o să le tai.

Nu trebuie să le tăiaţi, chiar vă rog să nu le tăiaţi, dacă au loc în interviu. Adevărul, trustul Adevărul, este singura declaraţie făţişă şi pe bani foarte mulţi de încredere în presa scrisă, în acest moment, şi asta e foarte important. În acelaşi timp, eu nu înţeleg de ce Adevărul, ziarul, s-a extras din politică. Reclama lor sună „Singurul ziar din România…“. Puteau să lase „Singurul ziar“. Din lume. Nu există ziar de calitate pe lume care să se extragă din politică şi să nu scrie, despre cine? Despre cea mai mare companie din România care are 1,5 milioane de angajaţi şi e statul? Aşa îşi gîndeşte Adevărul politica editorială? Eu nu o înţeleg.

Dacă tot am ajuns la patronul nostru, să nu pară că am intrat în amănunte doar în ce priveşte patronul, mogulul dvs., haideţi să aprofundăm subiectul. Ziarul Adevărul deţinut de Dinu Patriciu nu s-a implicat în politică, în acelaşi timp el s-a implicat personal în campanie cu acea poveste cu filmuleţul de la Ploieşti. Ce credeţi că vrea de fapt Dinu Patriciu cu politica?

Cred că Patriciu a vrut pur şi simplu, pasămite, să nu-şi afecteze politic credibilitatea brandului Adevărul şi, pe de altă parte, nu a rezistat tentaţiei de a arăta cît de puternic este el. Episodul cu caseta este la fel de dur ca intervenţie publică ca acel epidsod cînd a spus Vîntu: „întăriţi-vă statul!“. A intervenit şi Patriciu atunci, care susţinea aceeaşi teorie ultraliberală pe care el o practică permanent, a statului minimal, a funcţionarilor publici care sînt nişte trîntori, nediferenţiat, şi acest lucru m-a deranjat, pentru că nu vorbeşte despre un stat obez, ci în general despre statutul de funcţionar public. Cît timp nu vom instaura şi în România ideea că oamenii care îşi dedică viaţa serviciului public merită respectaţi, cred că o să avem o problemă.

De la Tita Chiper încoace…
Ne întoarcem la mogulul dvs. Sînteţi destul de înjurat de oamenii de la Antena 3. Nu ştiu dacă ştiţi asta.

Da, ştiu.

Oamenii aceia pun patimă să înjure, pînă la urmă, un coleg de trust. Şi îmi pare că uneori ia şi o latură joasă, se dau mesaje către Voiculescu: de ce îl ţii pe ăsta la noi în trust? Suprainterpretez?

Nu cred că suprainterpretaţi. Sînt mai multe explicaţii care acţionează şi e corectă inclusiv asta. Pînă la urmă, este un trust democratic intern, pînă la mişcări browniene în interiorul lui. La toate şedinţele interne cu conducerea trustului, la care am fost, puţine, două pe an maximum, eu am militat pentru dreptul lui Mircea Badea de a spune ce crede despre mine. Pentru că asta e opinia lui Mircea Badea şi acela este formatul emisiunii lui şi pe mine nu mă deranjează. Unde nu sînt de acord cu Mircea Badea absolut deloc este acolo unde spune că e anormal să-ţi critici patronul atîta vreme cît te plăteşte (deşi nici pe Badea nu îl plăteşte Voiculescu şi nici pe mine, ci invers, în ambele situaţii). Eu nu îl critic pe Voiculescu neapărat în calitate de patron de presă, dar dacă ai intrat în scena publică – şi Voiculescu a intrat cu acest partid pe care îl are, care nu e partid, e o reprezentare mediatică a unei confuzii ideologice –, deci dacă intri în spaţiul public, îţi asumi să fii criticat de propriul trust de presă. Îmi aduc aminte că Jurnalul Naţional a avut nişte critici la un moment dat, nişte episoade în care a lovit în nişte oameni apropiaţi de Dan Voiculescu şi cred că e normal că a făcut aşa.

La ce să se aştepte presa din România?

Există încă public la care nu am ajuns. În raportul de la Cotroceni despre învăţămînt, se spune că doar 1 din 20 de copii de la ţară ajunge la facultate. Asta înseamnă că 19 din 20 nu au şansa de a-şi schimba destinul. Cred că temele de acest gen nu sînt exploatate în România, iar dacă ziarele se vor concentra pe ele şi vor înceta să se mai transforme în scribi ai televiziunilor, o să aibă o şansă de jucat în continuare. Eu cred cu tărie în rolul diferenţiator al presei scrise. Cred că ancheta, interviul bun şi de nuanţe au şanse. Apropo, de la Tita Chiper încoace nu mai face nimeni aşa ceva, poate doar Istodor, pe alt gen. a consemnat Cristian GHINEA

* * *
Financiarul
6 Octombrie 2010
http://m.fin.ro/articol_51582/criza-a-dus-la-disparitia-a-54-de-titluri-din-presa-locala-----si-mai-urmeaza.html

Criza a dus la disparitia a 54 de titluri din presa locala ... si mai urmeaza
de Bobi Neacsu

Publicitatea in mass-media din tara este estimata la peste 6 milioane de euro
De la 18 publicatii cate apareau in Iasi la sfarsitul anului 2008, mai apar, dupa doi ani de criza, doar opt titluri. Criza a maturat pana in prezent 54 de publicatii locale, conform datelor Media Image Group. Vicepresedintele Asociatiei Patronale a Editorilor Locali (APEL), Gruita Ienasoiu, spune ca vor mai disparea titluri, in special cele neauditate. In prezent, publicitatea in presa locala este estimata la 5-6 milioane de euro de catre Alin Alecu, Customer Relationship Manager ARBOmedia.
In noiembrie 2008, cand criza nu mai era doar o stire externa, numarul publicatiilor locale ajunsese la 362, iar in prezent presa locala din capitalele de judet numara cu 54 mai putine titluri, conform datelor companiei de monitorizare a presei Media Image Group. Criza financiara a maturat mai mult de jumatate din publicatiile care apareau in urma cu doi ani in Iasi. Astfel, in prezent mai sunt tiparite doar opt din cele 18 titluri care functionau la sfarsitul lui 2008. Cei doi ani de criza au mai sters trei publicatii din Craiova, iar la Deva patru din cele 13 titluri care apareau in 2008 sunt in prezent istorie.
Sunt si orase care si-au pastrat neschimbat numarul de publicatii de la debutul crizei si pana in prezent. Un exemplu ar fi Ramnicu-Valcea, care are nu mai putin de 17 publicatii, de la cotidiene pana la saptamanale, bisaptamanale si trisaptamanale. Chiar si dupa cei doi ani de criza orasul Slatina are 12 surse de informare in randul presei scrise. Recesiunea a afectat sase din cele 18 publicatii ale capitalei judetului Olt. Prese­dintele FRJ Media-Sind estima recent pentru „Financiarul” ca pana la sfarsitul anului numarul jurnalistilor ramasi fara loc de munca va ajunge la 6.000.

Vanzari de 2,5 milioane de euro
Estimarile noastre arata ca piata de publicitate nationala pentru ziarele locale se va situa undeva in jurul cifrei de 5-6 milioane de euro, spune Alin Alecu, Customer Relationship Manager ARBOmedia. „Din aceasta cifra, aproximativ 2-2,5 milioane de euro vor reprezenta vanzarile pentru publicatiile din portofoliul ARBOmedia. Acesta precizeaza ca in ceea ce priveste publicatiile locale, exista piata locala, care aduce dupa sine venituri suplimentare mult mai mari decat cele din publicitatea nationala. Exista si variante mai optimiste.
„Publicitatea in presa locala poate fi undeva spre 6-7 milioane de euro, poate mai mult, intr-o usoara scadere fata de anul trecut”, estimeaza Silviu Ispas, fondatorul regiei Midas Media, specializata pe vinderea de spatii publicitare pentru publicatiile locale. „Sunt insa si destule exemple de ziare unde publicitatea a crescut fata de 2009, din multe motive, cateva dintre ele fiind zona economica (mai) puternica in care sunt distribuite, schimbarea politicilor de vanzari, micsorarea numarului de publicatii din acea piata si cresterea investitiilor in publicitatea locala”, declara Silviu Ispas.
Compania ARBOmedia gestiona la inceputul anului spatiul publicitar pentru 44 de publicatii locale. „Obiectivul nostru a fost sa mentinem in 2010 nivelul van­za­rilor din 2009. Indicatorii nostri actuali ne arata ca ne vom atinge acest obiectiv. Sigur ca, pentru fiecare publicatie in parte lucrurile pot sta diferit, in functie de evolutia acesteia, de nivelul economic al judetului si de interesele clientilor de publicitate in zonele respective. Anul 2010 a avut o sezonalitate atipica dar, una peste alta, estimam ca ne vom atinge obiectivele”, puncteaza Alin Alecu.

Scenariu sumbru de la APEL
Vicepresedintele Asociatiei Patronale a Editorilor Locali (APEL), Gruita Ienasoiu, spunea la inceputul anului ca niciun titlu local auditat de Biroul Roman de Audit Tiraje (BRAT) nu a fost inchis in 2009. In schimb, previziunea pentru acest an a fost ca vor rezista pe piata aproximativ jumatate din titlurile care au supravietuit in 2009. „Pana in prezent au capitulat aproape jumatate din cele pe care le estimam a fi inchise in 2010, majoritatea dintre ele fiind publicatii neauditate”, spune acum Gruita Ienasoiu. Acesta estimeaza ca publicitatea locala reprezinta aproximativ 10% din cele 27 de milioane de euro „alocate” publicitatii pe print de anuarul Media Fact Book. Acesta vede pana la sfarsitul anului o scadere a publicitatii in presa locala cu procente cuprinse intre 5% si 10%, comparativ cu 2009.

Reclamele de la clientii locali: 75%
Potrivit Customer Relationship Manager ARBOmedia, 25%-30% din publicitatea atrasa de presa locala vine de la advertiserii nationali, restul fiind de la clientii locali. Gruita Ienasoiu aminteste printre cei mai importanti clienti de publicitate bancile, telefonia mobila si industria auto. „Clientii locali au ramas in mare masura aceiasi, insa volumul de publicitate este in general mai mic”, declara Gruita Ienasoiu. In privinta masurilor „anticriza” adoptate de guvern, Alin Alecu precizeaza cateva efecte. „Noua legislatie a condus fie la o diminuare a veniturilor angajatilor, in cazurile in care companiile au decis sa nu modifice cheltuielile cu personalul, fie la o crestere a cheltuielilor cu personalul pentru a mentine nivelul veniturilor redactorilor la acelasi nivel. In al doilea rand, data fiind scaderea generala a consumului, ca urmare a cresterii TVA, multe publicatii s-au confruntat cu scaderi ale veniturilor din vanzarea de ziare si din vanzarea de publicitate locala. Pe de alta parte, instabilitatea economica si politica duce in cele mai multe cazuri la imposibilitatea realizarii unor planuri pe termen mediu si lung, iar acest lucru pune intr-o serioasa dificultate managementul publicatiilor locale”, conchide Alin Alecu.

* * *
Financiarul
10 Februarie 2010
http://www.fin.ro/articol_39699/distributia-presei-scrise-in-romania-un-business-de-100-milioane-de-euro.html

Distributia presei scrise in Romania, un business de 100 milioane de euro
de Bobi Neacsu

Romanii cumpara ziare de la aproximativ 6.500 de puncte de difuzare
In 2009, presa scrisa a fost printre cele mai afectate domenii de criza, dar unii dintre distribuitori au avut de castigat. Astfel, Rautakirja Romania, cel mai mare distribuitor de presa, si-a majorat cifra de afaceri cu 10% in 2009, pana la 38,5 milioane de euro.
La o scurta radiografie, piata distributiei de presa arata astfel: 700 de titluri, aproximativ 5.000 de chioscuri, plus 1.500 de spatii in retelele moderne, respectiv in hipermarketuri si benzinarii. Valoarea pietei distributiei din Romania este estimata la 100 de milioane de euro. „Multi cred intr-o revenire a pietei, insa cred ca o sa mai scada, vor disparea foarte multi clienti. Vad o eventuala consolidare, vor ramane companiile serioase si profitabile”, spune Dan Vasile, General Manager Rautakirja Romania. Acesta nu este de acord cu cei care canta „prohodul” presei scrise.
„Suntem departe de acest lucru. Cu siguranta vom mai avea ce distribui, iar publicatiile care vor iesi din criza vor fi mult mai asezate si mai structurate”, precizeaza Dan Vasile. Rautakirja Romania are in vedere realizarea unor investitii de 4 milioane de euro in acest an pentru R-Kiosch, la care se adauga un milion de euro pentru o masina de cartare.
Chiar daca in plina perioada de criza presa scrisa a fost unul dintre cele mai afectate domenii, distribuitorii mari au avut de castigat. Rautakirja Romania si-a majorat cifra de afaceri cu 10%, pana la 38,5 milioane de euro in 2009. Pentru 2010, Dan Vasile, General Manager Rautakirja Romania, crede ca piata va fi mai restructurata si se vor consolida companiile mari. Cu toate ca inserturile au adus rulaje bune pentru distribuitori, Dan Vasile considera ca, pe termen lung, aceasta strategie nu este buna: „s-a ajuns sa se vanda carti fara ziare, ziarele sunt uitate”.
Dan Vasile, General Manager Rauta­kirja Romania, cel mai mare distribuitor de presa din Romania, spune ca in 2009 titlurile „vedeta”, care s-au vandut cel mai bine, au fost cele cu inserturi, cu carti. „Cred ca daca nu ar fi fost cele doua cotidiene nationale, care au inserturi, ar fi murit foarte multi distribuitori. Unii dintre acestia inregistreaza un rulaj de 40%-50% numai din cele doua produse”, declara Dan Vasile. De asemenea, acesta subliniaza ca, pe langa ziarele cu inserturi, s-au vandut bine in 2009 si publicatiile pentru copii. Pentru companiile de distributie de presa din Romania criza a fost „ca o sita”, iar cei mai mari au inregistrat si cresteri ale veniturilor. Anul trecut, Rautakirja Romania, fosta Hiparion, a inregistrat venituri de aproximativ 38,5 milioane de euro, in crestere cu 10% fata de 2008. Dan Vasile explica cresterea cifrei de afaceri prin faptul ca, in prezent, compania sa este singurul distribuitor la nivel national. „Cresterea a avut la baza planul nostru de investitii si ne-a ajutat si caderea Rodipetului”, subliniaza reprezentantul Rautakirja Romania. Pentru 2010, Dan Vasile estimeaza o crestere a cifrei de afaceri de 10%-15%. In ceea ce priveste profitabilitatea, managerul general al Rautakirja spune ca ultimele trei luni din 2009 le-a inchis pe break-even, iar anul acesta ar trebui sa devina si profitabili. „In teorie, profitul ar trebui sa fie cuprins intre 5%-8% din cifra de afaceri, dar un angrosist de presa traieste si cu doua-trei procente din venituri”, subli­niaza Dan Vasile.

O piata de 700 de titluri
La o scurta radiografie, piata distri­butiei de presa arata astfel: 700 de titluri, aproximativ 5.000 de chioscuri plus 1.500 de spatii in retelele moderne (hiper­marketuri si benzinarii), iar valoa­rea acesteia este estimata la 100 de milioane de euro. Dupa primul an de criza, per total piata a pierdut din valoa­re, este putin mai restructurata, dar directia in care se duce nu este una pozitiva, spune directorul general al Rautakirja Romania. „Multi cred intr-o revenire a pietei, insa cred ca o sa mai scada, vor disparea foarte multi clienti. Vad o eventuala consolidare, vor ramane companiile serioase si profitabile. Per ansamblu, piata va scadea, dar vor creste companiile mari si importante”, considera Dan Vasile. Procesul de crestere pentru Rautakirja va continua, crede managerul acesteia. „Editurile vor continua sa vina catre noi si mai mult, pentru ca investim in tehnologie si probabil vor renunta la distributia proprie si o vor externaliza catre noi. Vom castiga si pe reteaua de magazine R-Kiosk, care se dezvolta si creste natural”, puncteaza Dan Vasile. Daca anul trecut Rautakirja Romania a investit intr-o masina de retur automat, anul acesta vor achizitiona o masina de cartare, care va simplifica si eficientiza livrarea. Investitia alocata acestui obiectiv se ridica la un milion de euro.

R-Kiosk, plus 40 de magazine in 2010
Tot la capitolul investitii, Rautakirja Romania anunta un buget de patru milioane de euro pentru deschiderea a inca 40 de locatii R-Kiosk. „Avem deja 10 locatii pe care le vom deschide pana la sfarsitul lui martie. Este foarte dificil sa gasesti locatii in Bucuresti, pentru ca proprietarii inca viseaza la vremurile apuse, cand chiriile erau in afara oricarei logici”, spune Dan Vasile. Focusul pe dezvoltarea retelei R-Kiosk va fi pe Bucuresti, dar astfel de locatii se vor deschide si in Sibiu, Brasov, Ploiesti sau Pitesti. La sfarsitul anului trecut existau 22 de magazine R-Kiosk. „Pana la finele lui 2010 ar fi trebuit sa avem 70 de magazine, dar, realist, cred ca o sa avem 60”, precizeaza managerul Rautakirja. Dan Vasile subliniaza ca Rautakirja are de recuperat de la diversi clienti aproximativ 15 mili­oane de euro.
„Aceasta este o mare problema a industriei. Este incredibil de greu sa scoti banii de la clienti. In ultima vreme, retelele moderne (hipermarketuri, ben­zinarii) sunt cele care platesc cel mai greu. Probabil ca peste jumatate din bani nu-i vom mai recupera niciodata”, decla­ra Dan Vasile.

Presa nu moare
„Cu siguranta vom mai avea ce sa distribuim. Nu sunt de acord cu cei care canta prohodul presei. Suntem departe de acest lucru. Cu siguranta va fi mai structurata, cei care vor iesi din criza vor fi mult mai asezati, mai structurati”, puncteaza Dan Vasile.
­­­­­­­Managerul Rautakirja spune ca disparitia mai multor titluri din print se simte mai ales pe reteaua moderna. „Nu am realizat pana prin octombrie anul trecut. Erau foarte multe publicatii de nisa care la chiosc nu aveau in general loc de expunere sau erau ascunse undeva. Pe reteaua moderna (hipermarketuri, benzinarii) aveau locul stabilit, iar in momentul acesta realizam ca sunt mult mai goale rafturile, nu mai sunt acele publicatii”, conchide Dan Vasile.

Jucatori: Rautakirja Romania, Hachette Distribution, Tutun si Ziare
Total puncte distributie: 5.000 de chioscuri, 1.500 de puncte in benzi­narii/hipermarketuri
Valoarea pietei estimata in 2009: 110-120 mil. euro. Anul acesta fiind estimata la 100 de milioane de euro.
* * *
Jurnalul National
7 ianuarie 2010
http://www.jurnalul.ro/observator/presa-scrisa-avancronica-unei-morti-anuntate-531757.htm

Presa scrisă: avancronica unei morţi anunţate
Autor: ANCA NICOLEANU

Doar ce e valoros va supravieţui în presa scrisă în 2010. Vor rămâne pe piaţă doar gazetele cu un conţinut de calitate şi tabloidele, dar rolul printului în formarea opiniei publice va scădea dramatic. Trecerea exclusiv pe net a unor publicaţii nu este o soluţie pentru a le scoate din criză. În România, conturul meseriei de jurnalist e din ce în ce mai difuz, reguli nu mai există, iar deontologia e un fel de înjurătură. Presa scrisă nu mai are viitor. Sunt cîteva dintre concluziile la care au ajuns Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu şi Cătălin Tolontan, în ceea ce priveşte viitorul presei scrise din România.

2009 a fost extrem de dificil pentru presa scrisă. S-au închis publicaţii, s-au făcut concedieri masive şi s-au redus salariile angajaţilor în majoritatea trusturilor de presă. 2010 nu se arată, la începutul său, mai prietenos cu ziarele şi revistele din România. Gardianul şi Ziua au stins deja lumina. Li se vor alătura noi titluri. "Eu nu sunt pesimist. Mi se pare absolut normal ce se întâmplă. Acest proces de reducere a numărului de publicaţii trebuia să înceapă de mai de mult. Au rămas foarte multe publicaţii pe piaţă din cauza celor două campanii electorale, din 2008 şi 2009. În mod normal, gazetele cumpărate şi înfiinţate în scopuri electorale îşi vor închide porţile. Vor rămâne cele care rezistă economiei de piaţă, cele care vor înţelege că se adresează publicului consumator. Avem foarte multe publicaţii, televiziuni, radiouri. Suntem ţara cu patru televiziuni de ştiri. Franţa are doar una!", spune Ion Cristoiu.

Vor avea probleme şi publicaţiile al căror patron are o singură gazetă, "pe care a deschis-o nu pentru a face o afacere cu presă, ci a investit în ea fie pentru că voia să aibă pe lângă amantă un ziar sau o televiziune, fie pentru că avea mulţi bani şi voia să-i cheltuiască", continuă dl. Cristoiu. Din punctul său de vedere, Cotidianul, Gardianul şi Ziua au fost foi de luptă politică, "trompete", cum le numea I.L. Caragiale. "Nu pot să mă pronunţ în ceea ce priveşte Business Standard, una dintre experienţele megalomanice ale lui Vântu în materie de presă. Dar celelalte trei, dacă vedem ce au făcut în campania electorală, s-au concentrat pe dezvăluiri antibăsescu. Nu de asta s-au închis, ci pentru că nu au făcut faţă unor nevoi mai mari ale cititorilor, ci ale patronilor. Dezvăluirile din Gardianul au fost la un moment dat la nivel de foaie de propagandă electorală. A fost unul dintre ziarele folosite de către un concurent împotriva celuilalt, în cadrul unor scenarii".

Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre două componente care determină aceste dispariţii de pe piaţa media: "Prima este mai veche şi fundamentală: presa scrisă este în regres, pierde teren, nu mai are viitor. În 15 ani, va deveni echivalentul filateliei. Acesta este trendul fundamental al presei, pe care s-a suprapus faptul că unele ziare au făcut această campanie electorală ca organ de propagandă. Prin încheierea campaniei electorale au devenit nule. Presa scrisă nu poate avea perspective roze. Mai ales ziarele cu variante print. Cu excepţia Adevărului, unde se fac investiţii cel puţin bizare... Vor mai exista tabloidele. Astea vor fi modalităţile: fie varianta Adevărul, cu bani pompaţi de cineva, fie varianta tabloidelor".

Piaţa de publicitate a presei scrise, care cuprinde ziarele şi revistele, a pierdut 40 de milioane de euro în 2009, susţine Cătălin Tolontan, şi va continua să piardă în 2010. Vor rămâne pe piaţă doar acele publicaţii cu un conţinut de calitate. Iar migrarea pe net nu este o soluţie de supravieţuire pentru gazetele cu probleme. "Piaţa de publicitate a presei scrise va pierde încă 10 milioane în 2010 ajungând la aproximativ 30 de milioane, ceea ce este foarte puţin. Cine nu îşi schimbă modelul de business va avea mari probleme, dar a schimba modelul de business nu înseamnă să migrezi pur şi simplu pe net. Acesta este un lucru despre care se vorbeşte puţin la noi, pentru că e inconfortabil: extrem de puţini publisheri de net fac profit în România, aşadar trecerea acum exclusiv pe net nu e în nici un caz o soluţie pentru ziare sau reviste. Se vor mai închide ziare. Şi care e soluţia? După opinia Gazetei (n.n. Gazeta Sporturilor), soluţia e să produci conţinut de calitate, sub o marcă de prestigiu, şi să-l distribui pe print, net, tv şi telefonie mobilă. Nu suntem omniscienţi, putem greşi, dar suntem optimişti că presa cu ce are mai valoros are viitor", e de părere Tolontan. Financiar, nu este o soluţie salvatoare trecerea unor publicaţii exclusiv online, e de acord cu el Cristian Tudor Popescu: "E însă posibil ca să se renunţe la print, în timp, pentru că e uzat moral".

În 2009, pe lista care prezicea dispariţia câtorva titluri din presa scrisă se regăsea şi Gândul. Previziunea în ceea ce priveşte publicaţia nu s-a adeverit. "Ziarul Gândul rămâne pe print, cel puţin deocamdată. Nu s-a transformat în ziar de propagandă, a fost considerat obiectiv şi imparţial pe perioada electorală şi nu a făcut concesii tabloidului. Are nişa lui de public, care nu e mare, dar e o nişă sănătoasă", explică Popescu.

Jurnalistul crede că va urma un nou val de restructurări în toată presa. Şi de reduceri salariale. "Presa scrisă e cu cuţitul la os. Vor supravieţui doar câteva ziare, dar rolul printului în formarea opiniei publice va scădea dramatic. Ziariştii care vor rămâne fără loc de muncă se vor reprofila, pentru că nu au unde să se ducă. Vor trece în echipe politice, în firme de consultanţă, în P.R. Meseria de ziarist nu va mai fi printre cele mai atractive. În România, conturul meseriei de jurnalist e din ce în ce mai difuz, reguli nu mai există, iar deontologia a ajuns înjurătură: "băi, deontologule!"", spune Cristian Tudor Popescu. S-au reprofilat, deja, din primele zile ale lui 2010, Andrei Gheorghe, care şi-a găsit locul la Ministerul de Finanţe, pe post de consilier, şi Melania Mandas Vergu, care a "a dat" Gândul pe Ministerul Educaţiei.

Există o mare problemă, în opinia dlui Cristoiu: toate gazetele se concentrează pe politică sau pe social-economic. Dar, optimist, atrage atenţia că există domenii care ar putea cuceri presa print: "<> din perioada interbelică avea o pagină dedicată învăţătorilor, de exemplu. La noi există doar opinii legate de învăţământ. Domeniul nu se reduce doar la ştiri despre ce face Ministerul Învăţământului. Se poate realiza o extindere a domeniilor. Lumea armatei, de exemplu. Nici un militar nu se regăseşte în ziare. Lumea bisericii, a mănăstirilor, cum se dau concursurile pentru ocuparea unor posturi în aceste lumi... De exemplu, noi nu avem tabloide hard, doar uşurele, care să facă dezvăluiri despre politicieni şi care să ducă la demiterea lor. Nu avem ziaristul-spion, care să ofere informaţii aproape top-secret, care să spună cu o săptămână înainte ce mutări vor fi făcute!"

În tot acest timp, facultăţile de Jurnalism, acreditate sau nu, produc ziarişti pe bandă rulantă. Cei mai răsăriţi dintre ei şi dornici de afirmare la un ziar îşi vor găsi un loc temporar într-o redacţie, probabil în regim de colaborare, plătiţi la articol. Avantajul lor, pe gustul angajatorului, este că se mulţumesc cu bani puţini. Dezavantajele sunt două. Şi mari. Lipsa de experienţă şi lipsa surselor, indispensabile unui bun ziarist. Cei mai mulţi dintre tinerii jurnalişti se vor orienta însă, după absolvire, spre alte domenii ale comunicării, aşa cum fac de ani de zile.

* * *
Adevarul
07 ian 2010
http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Presa_face_bani_7_185451457.html

Presa face bani
Dinu Patriciu

Va începe cu adevărat epoca în care trusturile de presă vor deveni fabrici de conţinut.
Terasa casei e suspendată pe o stâncă. Mă uit la o mare supărător de albastră, transparentă şi perfect calmă. Totuşi, undeva jos, se aud valurile. Ritmic, îţi amintesc că trăieşti. Mâine o iau de la capăt. Zbor undeva în mijlocul Braziliei, mă întâlnesc cu oamenii care conduc editorial trustul „Adevărul". A devenit o tradiţie ca în fiecare iarnă să ne ascundem câteva zile departe, ca să plănuim ce vom face la anul. De altfel, ştiu de mult că pentru ca o echipă să funcţioneze din când în când o strângi la un loc. Englezii numesc asta, aşa de frumos, „brain storming". Acum doi ani, în Caraibe, ne sfătuiam cum să structurăm primul ziar quality din ţară întins pe 64 de pagini, primul tabloid de 32 de pagini, altfel decât celelalte, şi ce titluri să mai adăugăm familiei Adevărul.

Anul trecut, în Australia, ne-am adunat într-un mic hotel agăţat deasupra unui canion din Munţii Albaştri. Ştiam deja că cele două publicaţii vor fi pe primul loc ca audienţă şi tiraj. Profitam de criză pentru a creşte. Ambiţia de a distribui peste 20 de milioane de cărţi şi şase milioane de discuri împreună cu ziarul părea totuşi utopică. S-a dovedit a fi realistă şi profitabilă. Acum, Răzvan Corneţeanu, directorul trustului, maestru în a propune locuri extravagante şi izolate, ne duce iar la capătul lumii. Cu un zâmbet şugubăţ, Dumnezeu l-a pedepsit. Internetul ne spune că timp de 10 zile va ploua cu tunete şi fulgere. Brain stormingul - furtuna creierelor, găsindu-şi reflecţia în afară, vom sta închişi între noi câte 14 ore pe zi. Nu excursii, nu tenis, nu golf, nu shopping.

Va fi un alt an de criză. Va creşte şomajul, vor scădea veniturile oamenilor. Nestimulată de un climat legislativ şi fiscal prietenos, economia noastră va pluti între două ape, supusă oricărui val ce o poate da peste cap. Căderea sistemului financiar grecesc, a vreunei băncuţe austriece sau vreo nouă scuturătură în Spania pot aduce un cutremur în România. Nu mai pun la socoteală viciile tranziţiei noastre, dintotdeauna neterminată. Şi totuşi, dacă anul trecut am triplat cifra de afaceri, anul acesta ar trebui să o dublăm. Mulţi îşi freacă mâinile. Mogulul e diliu. O să-şi piardă banii. („Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia", zice românul.) Alţii, serioşi şi înţelepţi, zic că presa scrisă moare. Babele şuşotesc că o să ne meargă rău. Un trust de presă n-ar putea rezista fără o televiziune.

Cablurile întinse de-a lungul şi de-a latul spaţiului mioritic transportă imaginile a 82 de posturi care se cred naţionale. În schimb, n-au bani să investească în conţinut. De aceea nu cresc. Ieftin dai, ieftin porţi. Producţia video şi audio nu s-a consolidat deloc. Câteva sute de jurnalişti sunt antrenaţi să lucreze într-o mare echipă. Acum scot într-un tiraj zilnic de 1.100.000 de exemplare peste 50 de produse publicistice. Asta este o fabrică de conţinut. El trebuie să ajungă la public pe toate canalele. Fie că ele îţi aparţin sau nu. Şi pe internet, într-o mare de informaţii gratuite, cea de calitate va începe să coste. Totodată, producţia video şi audio, ştirile on-line şi tipărite sunt o marfă, dar şi un suport. Dincolo de raţiunea ei socială de a exista, presa are astăzi o singură sursă substanţială de venit: publicitatea. Cu siguranţă nu e suficient. Ca şi pagina de web, presa scrisă devine o platformă de vânzări pentru multe altele. Apar noi şi noi modele de business. Televiziunea tradiţională este cea care are în faţa ei o provocare extraordinară. Riscă să se atomizeze dacă nu va deveni interactivă.

„La noi, dragă, va mai curge apă pe Dunăre". Uităm că, mai ales în industria presei, inerţia este extrem de redusă în zilele noastre. Acum 4-5 ani ne străduiam cu nişte cărămizi greoaie să ne conectăm la internet prin telefon. Astăzi, cea mai mare parte din ştiri ne vin pe Blackberry şi iPhone. A patra generaţie de telecomunicaţii mobile va transmite imagini video de calitate digitală. O să le putem muta pe televizor singuri. Va începe cu adevărat epoca în care trusturile de presă vor deveni fabrici de conţinut. În următoarele zile cu asta o să ne spargem capetele tocmai în platoul Matto Grosso, locul ideal pentru aşa ceva, zice Răzvan. Dumneavoastră o să decideţi dacă am ştiut să fim mai isteţi decât alţii.

* * *
Wall-Street
29 Septembrie 2009
http://www.wall-street.ro/slideshow/Marketing-PR/72349/Regulile-jocului-in-presa-scrisa-se-schimba-Cat-de-des-ar-trebui-schimbata-imaginea-unei-publicatii.html

Regulile jocului in presa scrisa se schimba. Cat de des ar trebui schimbata imaginea unei publicatii?
Alina Apetrei

Momentul Lehman Brothers a insemnat nu doar un declin abrupt in tirajul si veniturile din publicitate ale presei scrise, ci si o repozitionare a editorilor fata de produsele lor: mai multa atentie si o mai mare deschidere fata de iesirea din tipar. Care sunt insa costurile unei schimbari de “look” in print si cat de des ar trebui schimbata imaginea unei publicatii?

Mario Garcia: A experimenta, o situatie de viata si de moarte
Mario Garcia, cel care pe parcursul celor 30 de ani de activitate ca designer de web si print a creat si relansat peste 450 de publicatii, spune ca actualul context economic a avut si un impact pozitiv asupra presei scrise: pentru prima data, multi editori conservatori au renuntat sa fie introspectivi si au inceput sa experimenteze.
“Editorii se uita cu o atentie mai mare la propriile produse, sunt mai deschisi catre experimente. Multi isi spun ca trebuie sa incerce solutii noi pentru a atinge cititori noi, care sunt mai greu de atras. Criza si oportunitatile de autoanaliza merg mana in mana. E o situatie de tipul «win-win»”, a declarat pentru Wall-Street Mario Garcia (foto).
In primul an de la debutul crizei mondiale, imaginea presei scrise este similara cu cea a majoritatii industriilor: panica, taieri de personal in toate departamentele, achizitii. “Vorbim de o perioada traumatizanta. Veniturile din publicitate au scazut dramatic, tirajul a scazut la randul sau. Este o perioada de analiza a ceea ce facem si cum facem”, considera Garcia.
Care a fost principalul efect al recesiunii asupra printului? Mario Garcia aminteste reducerea numarului de pagini, a spatiului pentru publicitate si a numarului de designeri. “Toate aceste aspecte au avut consecinte asupra design-ului unei publicatii. Aceasta a trebuit sa se adapteze la un spatiu redus si sa incerce sa arate bine cu mai putine resurse”, spune Garcia.
Totodata, din ce in ce mai multe ziare gratuite au iesit de pe piata, in timp ce altele incearca sa gaseasca solutii pentru a se reinventa pentru alte piete. “Vad cea mai mare schimbare aici, in zona ziarelor gratuite. Din ce in ce mai multe acorda atentie sporita Internetului, blogg-urilor, retelelor sociale precum Facebook, pe care le considera surse de inspiratie. Inainte de criza, acest lucru nu era des intalnit”.

Presa ca un meci de tenis: In print lovesti un perete, in online te joci cu cititorii tai
In opinia lui Garcia, schimbarea imaginii unei publicatii ar trebui privita drept un proces constant, nu “o revolutie de o zi”.
“Layout-ul unei publicatii ar trebui schimbat ori de cate ori audienta careia i se adreseaza nu mai este atenta. Insa din lipsa resurselor financiare, din ce in ce mai putine publicatii au abandonat planurile de schimbare a layout-ului. Asistam incet incet la o schimbare, in sensul ca multe ziare incep din nou sa acorde atentie layout-ului”, afirma Mario Garcia.
In contextul unor venituri din publicitate in scadere, publicatiile ar trebui sa se concentreze asupra vanzarii de spatiu pe toate platformele disponibile – print, online, media digitale – si a extensiilor de brand - comercializarea de carti, CD-uri si alte articole, explica Mario Garcia. “Fiti inventivi. Un layout de exceptie nu va salva un ziar, la fel cum chirurgia plastica nu salveaza un pacient suferind de cancer. Fiti atenti la vanzarea de publicitate pe toate platformele si la editiile ziarelor disponibile pe terminalele mobile”, declara Garcia.
Cel mai recent proiect in care a fost implicat Mario Garcia a fost cotidianul financiar Wirtshaft Blatt din Austria, care a beneficiat de o imbunatatire a aspectului grafic in print, de o campanie de marketing ce si-a propus sa atraga un numar mai mare de abonati ai variantei online si ai versiunii pentru terminale mobile.
In opinia lui Mario Garcia, presa scrisa incepe sa ofere semnale ale revenirii, insa o redresare solida a industriei nu este asteptata mai devreme de jumatatea anului 2010.

* * *

Editiile tiparite ale ziarelor si revistelor romanesti au raportat, per ansamblu, scaderi ale audientelor in ultimul an.
Piata de presa este insa, fluctuanta, conform ultimelor date furnizate de Studiul National de Audienta pentru perioada iulie 2009 - iulie 2010, citat de Mediafax .

Potrivit ultimelor date furnizate de Studiul National de Audienta (SNA), realizat de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT), in perioada iulie 2009 - iulie 2010, numarul de cititori pentru presa scrisa, la nivel urban, a fost in scadere.

Trustul cu cea mai mare cota de piata pe segmentul presei scrise este Adevarul Holding (22%), urmat de Ringier Romania (15%), Editura Intact (13%), conform SNA.

In ceea ce priveste cotidianele centrale, clasamentul s-a schimbat, lider devenind tabloidul Click, cu 1.258.000 de cititori pe editie, in crestere cu 2,6%, care a devansat tabloidul Libertatea, clasat pe pozitia a doua, cu 1.183.000 de cititori pe editie, in scadere cu 5,7%. Cele doua tabloide sunt urmate in clasament de Cancan, cu 850.000 de cititori pe editie, cu o scadere de 6,1%, urmat de cotidianul sportiv Gazeta Sporturilor, cu 716.000 de cititori, cu o scadere de 2,1% fata de valul de date anterior.

Singurele cresteri in randul revistelor feminine up & middle market au fost inregistrate de revista The One, cu o audienta de 86.000 de cititori si o crestere de 4,9%, si Tango, cu o audienta de 54.000 de cititori pe editie si o crestere de 1,9%. Pe acest segment, lider ramane "Ce se intampla, Doctore?", cu 479.000 de cititori pe editie, urmat de revista Femeie si Unica.

In ceea ce priveste revistele gossip & people, Ciao! conduce clasamentul, cu o medie de 396.000 de cititori pe editie, urmata de Viva si Story. In clasamentul revistelor pentru adolescenti, Bravo este lider, cu 212.000 de cititori pe editie. Urmeaza Cool Girl, Bravo Girl si Popcorn. Playboy a ramas lider in randul revistelor masculine, cu 188.000 de cititori pe editie, urmat de FHM.

In ceea ce priveste publicatiile saptamanale, pozitia de lider este detinuta de Click de Duminica - 788.000 de cititori pe editie, urmat de Libertatea de Duminica - 774.000 de cititori pe editie, Pro TV Magazin - 713.000 de cititori pe editie, Gazeta Sporturilor de Duminica - 665.000 de cititori pe editie si Click pentru Femei - 591.000 de cititori pe editie.

* * *
Criza de brand a presei scrise: unde am greşit?
http://www.comanescu.ro/criza-de-brand-a-presei-scrise-unde-am-gresit.html
11 martie 2010

Recentele întâmplări de la “Academia Caţavencu”, care a făcut vrând-nevrând un pui pe nume “Kamikaze”, mă fac să mă gândesc la o socoteală referitoare la valoarea de brand a unor titluri de presă scrisă. Ce s-a întâmplat în ultima parte a anului trecut şi primele luni ale acestuia a dus la:

- “Academia Caţavencu” ruptă-n două. Kamikazii aruncă diferite săgeţi către fosta revistă, ceea ce nu poate fi de bine pentru ea.
- “Cotidianul” dispărut de pe tarabă, cu o ediţie de Web ţinută în viaţă de F 5, compania de net a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
- “Evenimentul zilei” şi “Capital” trecute la un proprietar român, Bobby Păunescu, legat de media care au susţinut făţiş o parte a spectrului politic în campanie (B 1), cu toate conotaţiile de brand care vin de aici.

Dacă nu pare mare lucru, să ne gândim la titlurile stabile: “Gândul” dă semne de vivacitate, nu numai prin clonarea pe net a layoutului de la Huffington Post, ci şi prin unele subiecte bune din ultima vreme, dar n-a fost niciodată un ziar de peste 50 de mii de exemplare vândute, iar istoria lui începe în 2005. “Adevărul” zbârnâie ca tiraj, dar e legat ombilical de inserturile de cărţi, iar conţinutul propriu-zis nu a convins cu aplauze. La “România liberă” se pregăteşte (încă) o relansare, cu Mario Garcia, dar se ştie cât au ajutat redesenările până acum: deloc.

Curios, în picioare rămân două branduri de la Intact Media Group (Voiculescu), “Jurnalul naţional”, cu evoluţia lui uşor paralelă cu restul presei, ceea ce înseamnă şi bine, şi rău, şi “Gazeta Sporturilor”, cu ale sale conotaţii serioase, date de scandalul Ridzi şi alte eforturi editoriale, plus reputaţia directorului, Cătălin Tolontan.

Văzând lucrurile ca mai sus, putem trage concluzia că majoritatea brandurilor cu reputaţie din presa românească îşi pierd ceea ce au mai bun, dincolo de modul ameninţător cum arată lucrurile dacă ne uităm la cifre şi alte simptome de business. Scăderea de reputaţie nu înseamnă implozia tirajelor peste o lună, la fel cum orientarea editorială din prezent a “Adevărului”, nu cu totul convingătoare, poate însemna un tiraj considerabil prin artificii de publishing. Dar, pe termen mediu, acest gen de pierdere de status nu e de bine.

Dincolo de climatul economic general, toate cele de mai sus se suprapun peste schimbarea de generaţii din presa românească. De prin 2007-2008, şefii de gazetă din generaţia pre-1989, adică oameni precum Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu sau Cristian Tudor Popescu (care intră numai biologic în această generaţie, fiindcă nu a făcut presă pe vremea lui Ceauşescu) au dispărut din fruntea redacţiilor. Cum spuneam şi în alte locuri, în locul lor a venit generaţia din care fac parte, în jurul a 40 de ani, formată după 1989. Pare deci verosimil că o parte din responsabilitatea pentru cele de mai sus, şi pentru altele, ne revine/îi revine acestei generaţii. Cum s-ar repartiza vina pe diferiţii manageri de redacţie, divizii şi altele?

- o atitudine conformistă în trecut, formată lângă/sub “zmeii” din generaţia pre-1989, care duce la lipsa leadershipului; mulţi dintre redactorii-şefi în funcţie în 2010 nu ştiu cum să-şi inspire oamenii, să dea o orientare personală publicaţiei pe care o conduc, să managerieze şedinţele de sumar, care sunt destul de des superficiale şi nu includ discuţii eficiente despre subiecte şi abordarea lor. Modul cum presa cotidiană clonează sumarul de ieri al televiziunilor şi site-urilor de ştiri e simptomatic.

- prea multă putere în mâinile unor manageri/directori executivi/directori generali. Dacă unii din oamenii cu atribuţii de business au mai curând profilul de mai sus şi se conformează fără entuziasm, dar şi fără prea multe discuţii indicaţiilor preţioase de la owner, alţi manageri vor să aibă totul sub control. Spuneam altundeva că, pe alocuri, în presa de la noi face carieră modelul “Băsescu-Boc”, în care redactorul-şef e slab şi subordonat intereselor managerului. Mi s-a întâmplat chiar să aud, textual, de la unul din managerii proeminenţi din presa românească: “Mă piş pe redactorul şef. Nu poate face nimic singur.” E o mentalitate şi o inversare de raporturi care nu cred să existe la vreo publicaţie cu reputaţie de presă “mare”, pe-afară.

- corupţia. Nu în sens penal, ci ca abatere de la un anume idealism şi o credinţă într-un rol social proeminent al jurnalistului şi al gazetei. Oamenii aflaţi în fruntea bucatelor azi au trecut prin timpurile grele din a doua jumătate a anilor ’90, când un salariu de redactor-şef adjunct de-abia ajungea ca să trăieşti. Nu puteai să-ţi faci planuri pe termen lung, să parvii, ca jurnalist, cu câteva excepţii. De prin 2004 încoace, de când investiţiile proprietarilor români în media au însemnat şi salarii mari, mulţi dintre oamenii din generaţia 40 au vrut – explicabil omeneşte, dar sinucigaş pentru ansamblul presei – să “se scoată”. Au optat adesea pentru joburi mai bine plătite la titluri/televiziuni/alte media fără garanţii pe viitor şi s-au pus pe agonisit. Unii au sărit peste cal, intrând în diferite combinaţii dubioase. Alţii sunt oameni fără pată în sensul a ceea ce le poate reproşa societatea, dar şi-au pierdut instinctele de “câine de pază”/diferenţierea morală de un angajat oarecare.

- Capitalismul de spoială. E o problemă filozofică, pe care o înţelegem mai bine dacă ne gândim la cum s-a repoziţionat o publicaţie de felul “Capital”. Din vedeta presei economice, în a doua parte a anilor ’90, a devenit un teanc de hârtie plin de cuvinte prietenoase, success stories şi altele asemenea. Modelul e unul fals-occidental: e drept, şi presa de-afară tratează uneori pozitiv diferite realităţi de business, branduri ş.a.m.d., dar acest gen de abordare e anacronic într-o economie estică, plină de disfuncţionalităţi şi mecanisme clietenelare. E ridicol modul cum presa de business din România încearcă să facă idoli din tot felul de manageri de carton sau miliardari dubioşi. Un anumit gen de presiune a advertiserilor, prin agenţiile de media, face ca lucrurile să arate radical diferit prin presa din România, şi nu numai cea de business. Înapoi la “Capital”, revista şi-a creat o reputaţie, astăzi pierdută, prin “realismul critic” cu care aborda fenomenele de business acum 10 ani, fără parti pris-uri, dar cu destulă duritate atunci când era cazul. Iar ceea ce s-a întâmplat cu “Capital” e un simptom pentru întreaga presă.

Cele patru cauze de mai sus se leagă, direct sau indirect, de managementul editorial şi de business al oamenilor din generaţia mea. Aş fi curios să ştiu cum văd lucrurile oameni activi pe net din aceeaşi generaţie, în ordine alfabetică: Andrei Bădin, Doru Buşcu, Victor Ciutacu, Alin Fumurescu, Mihnea Măruţă, Petrişor Obae, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Dragoş Stanca, Cătălin Tolontan, Brăduţ Ulmanu.

* * *
"Desenatorul de presa" Mario Garcia: Site-urile ziarelor romanesti arata adesea mult mai bine decat editia tiparita
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-6867189-update-video-desenatorul-presa-mario-garcia-site-urile-ziarelor-romanesti-arata-adesea-mult-mai-bine-decat-editia-tiparita.htm
Marţi, 2 februarie 2010

"Google nu omoara ziare. Ziarele proaste se omoara singure", spune Mario Garcia, renumit specialist american in concept de presa, care a regandit design-ul a sute de publicatii din intreaga lume si care, in prezent, lucreaza la "redesenarea" cotidianului Romania libera. Despre site-urile ziarelor romanesti, el spune ca arata adesea mult mai bine decat editia tiparita. Iar in privinta viitorului presei pe plan global, spune ca vede in iPad sau alte aparate de tip tablet "dezvoltarea tehnologica ce va permite companiilor media sa inceapa sa obtina venituri pentru informatie".

Mario Garcia a raspuns miercuri intrebarilor puse de cititorii HotNews.ro pe tema schimbarilor din presa sub influenta noilor tehnologii.

Mario Garcia in studioul HotNews.ro - ideile principale:
Despre cum s-a schimbat munca sa de "desenator" de ziare: Suntem mai ocupati mai mult ca niciodata. Acum am doua proiecte de ziare pe cale sa se nasca, deci intreaga idee ca ziarele tiparite mor este falsa.
Cred ca noile aparate precum tablet-ul iPad vor atrage mai multi oameni catre ziare. Nu are nicio relevanta daca acestea sunt citite pe hartie sau pe tablet.
Cred ca tablet-ul, mai ales iPad, este cel mai apropiat de modelul de business in care oamenii vor incepe sa plateasca pentru informatie, asa cum platesc deja pentru muzica.
Anul 2010 este anul lui "show me the money". Dar niciun ziar nu va putea cere bani pentru tot continutul sau, cred ca vor putea aplica plata pentru maxim 60% din continut - in unele cazuri 20%, in altele 30%.
Cred ca adaptarea continutului pentru tablet-ul de tip iPad, ca afacere in sine, va incepe sa infloreasca dupa ce iPad va fi disponibil pe piata americana, adica in martie. Oamenii vor trebui sa il atinga, sa-l simta. Dar deja publisherii arata un mare interes. Nu formeaza o coada lunga la usa noastra, dar incepe sa apara o coada mica.
La Romania libera, nu ne ocupam si de partea online, dar aceasta nu a fost alegerea noastra, ci a proprietarilor, care vor sa se concentreze mai intai indeosebi pe refacerea produsului tiparit, care este demodat. Ei doresc astfel sa declare, in fata cititorilor, legat de produsul tiparit: este un ziar care se va schimba dramatic in felul cum se prezinta in fata unei noi generatii de romani.
In general, eu as incepe cu online, dupa care as continua cu versiunea tiparita.
La Romania libera, trebuie sa va asteptati la o regandire completa a ziarului. Daca puneti ziarul actual pe masa, alaturi de viitorul ziar, vor fi doua lumi diferite. Nu este o schimbare cosmetica. Este regandit si intregul mod de prezentare a continutului. Incepand cu pagina unu a ziarului se va vedea ca exista viata pentru romani dincolo de politica.
Vorbind doar despre layout, Adevarul si Evenimentul Zilei sunt ziare care au un aspect ce sugereaza ca sunt ziare care incearca sa fie mai accesibile oamenilor, sa fie mai tineresti. In acest moment, Romania libera nu are cum sa concureze cu aceste ziare, publicatia arata ca in 1976, daca esti dragut. Daca nu esti dragut, ar putea fi din 1965. Dar curand, cand le veti pune alaturi, Romania libera va egala cele doua ziare in felul cum se prezinta.
Dintre ziarele care aratau rau pe piata romaneasca, multe au disparut, au murit intre ultima mea vizita aici si vizita actuala.

Mario Garcia in studioul HotNews.ro, despre proiectul Romania libera
"Daca stai in birou si te plangi ca ziarele vor muri, atunci ziarul tau sigur va muri", a spus marti Mario Garcia. Adept declarat al folosirii noilor tehnologii - inclusiv tablet-ul digital iPad - in "munca de ziar", Mario Garcia a sustinut marti o prezentare pe tema viitorului presei, gazduita de Centrul Cultural American.
Dupa ce, in primavara anului trecut, a luat parte la Conferinta Nationala a Presei din Romania, Mario Garcia a fost cooptat sa refaca design-ul si conceptul editorial al cotidianului Romania libera, ce urmeaza sa se relanseze luna viitoare.

Mario Garcia a sustinut marti o prezentare la Centrul Cultural American, pe tema schimbarilor cauzate de noile tehnologii in presa. Mario Garcia in prezentarea de marti:

Tablet-ul prezinta o noua metoda de a transmite informatia catre utilizatori si probabil cea mai buna cale pentru editorii din intreaga lume sa gaseasca solutii pentru dilema "platii pentru continut"
Personal, cred ca tablet-ul va schimba felul cum ne facem munca de jurnalisti
Suntem in 2010. Fiecare editor trebuie sa-si puna problema care sunt prioritatile ziarelor, in conditiile in care ne apropiem de 2012, cand tinerii care vor implini 22 de ani nu isi vor aminti cum era viata fara Internet. Este totodata momentul in care trebuie sa ne pregatim sa impunem plata pentru informatia care acum este disponibila, in general, gratuit: si televiziunea, la inceput, a fost gratuita, dar acum oricine plateste pentru abonamentul la cablu.
Orice ziar din lume are un segment de continut - o rubrica, o pagina - pentru care oamenii ar fi dispusi sa plateasca
Daca isi insusesc abilitatile de a comunica informatia prin toate instrumentele posibile, nu doar "pe hartie" si daca isi adapteaza continutul la preferintele de consum ale utilizatorilor, ziarele vor supravietui. Dar daca stai in redactie si te plangi ca ziarele vor muri, atunci ziarul tau sigur va muri.
Intotdeauna va exista presa scrisa. Niciun mediu nu omoara un alt mediu.
In presa din Romania, "povestirea" evenimentelor reprezinta o problema. Unele ziare acorda prea mult interes subiectelor politice, chiar daca audientele nu sunt atat de mult atrase de politica. Ziarele din Romania trebuie, de asemenea, sa inteleaga mai bine ce si cum trebuie pus online, respectiv "pe hartie" si sa atinga "nivelul urmator" din punct de vedere tehnologic.
[pe site-ul original sunt si doua filmulete]

* * *
Mario Garcia, către presa scrisă: lucraţi în industria ştirilor, nu în industria printului!
Petrişor Obae
http://www.paginademedia.ro/2009/04/mario-garcia-catre-presa-scrisa-lucrati-in-industria-stirilor-nu-in-industria-printului/

Sunteţi în industria ştirilor, nu în industria presei scrise! Acesta a fost mesajul pentru presa scrisă al expertului în concepte media Mario Garcia. Presa scrisă trebuie să îşi adapteze strategia de conţinut pentru diferite platforme, iar varianta tipărită nu mai poate fi concepută separat de ediţia online. De altfel, tipul de navigare intuitivă de pe internet trebuie împrumutat şi de presa scrisă, iar prima pagină trebui să fie un instrument de orientare.

Va dispărea presa scrisă? Not at all! a răspuns categoric Mario Garcia, prezent la Conferinţa Naţională a Presei din România, cu tema Managing Media Crisis, organizată de Media Management Institute.

Din prezentarea lui Mario Garcia:
* Sfaturi pentru print: sunteţi în industria ştirilor, nu în industria presei scrise! Eşti un om de media, nu doar de print. Adaptaţi strategia de conţinut pentru diferite platforme. Ce merge pe online nu merge pe print. Investiţi resurse şi încredere în online. Aici e viitorul!
* Sarcina paginii 1 e de a oferi o hartă a lecturii, a subiectelor, în funcţie de modul de citire.
* Există patru categorii de cititori: Printnets, Digital natives, Promiscuos users, Traditional readers
* Printnets – se mişcă între print şi internet. citesc de 2-3 ori pe săptămână ziarul. Nu citesc ziarul întreg, se uită pe el pe parcursul întregii zile
* Digital Natives - Nintendo generation, îşi amintesc cu greu ce ar însemna viaţa fără internet, iar pe print intră ocazional. În 2012, vom avea de a face cu o generaţie care nu concepe viaţa fără internet
* Promiscuos users – îşi iau informaţia din multe surse, sar din una în alta, dar nu îşi mai amintesc unde au citit.
* Traditional readers – în general trecuţi de 50 de ani, le place să citească şi să simtă ziarul, nu vor renunţa la ziarele tipărite.
* Ziarele trebuie să redefinească ciclul ştirilor, fără a abandona ştirea în sine
* Urmăriţi cum se propagă ştirea: începe ca o alertă, pe mobil sau pe internet. A doua zi se vine cu o continuare în presa scrisă. Problema în SUA e că editorii refuză să accepte onlineul ca o parte activă a redacţiei. Vor să păstreze exclusivităţile pentru ediţia tipărită.
* Titlurile trebuie să îşi asume faptul că publicul a citit ştirea din prima zi. Dacă acceptă că ştirea a fost deja publicată şi dezbătută pe internet cu o zi înainte va fi un mare pas.
* Oamenii citesc articole mai lungi pe online, decât pe print. Pe print scanează pagina.
* Navigarea intuitivă se mută online. Prima pagină va avea mai puţin text şi mai multe linii de navigare, de ghidare. Pagina 1 trebuie privită ca un instrument de orientare.
* Folosiţi ilustraţia şi numerele pentru a crea o imagine vizuală.
* Este sfârştiul presei scrise: Not at all! Doar începutul unei shimbări radicale.
[Atentie! Link-ul original este virusat!]




Thursday, November 3, 2011

01 Managementul în audio-vizual

Managementul în audio-vizual
Lect. Univ. Dr. Andreea Mogoș; Asist. Univ. Drd. Constantin Trofin
2011-2012

Materiale bibliografice:

Albarran, Alan B., Sylvia M. Chan-Olmsted, and Michael O. Wirth, eds., Handbook of Media Management and Economics. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2006
http://www.mediafire.com/file/f66b82pqk2cfceb/handbook_of_media_management_and_economics.pdf

* * *

Pringle, Peter K. and Michael F. Starr, Electronic Media Management, Elsevier/Focal Press, Amsterdam, 2006
http://www.mediafire.com/file/n4ubu52xgmlvt12/Electronic%20Media%20Management.pdf

* * *
Block, Peter (ed.), William Houseley, Tom Nicholls and Ron Southwell, Managing in the Media, Focal Press, Oxford, 2001
http://www.mediafire.com/file/rfp2nuv7j2ws2h2/Managing%20in%20the%20Media.pdf